duminică, 28 decembrie 2008

Grade, abordare, complexe

Pentru mine a fost un progres imens de abordare(vroiam sa zic mentalitate) mai mult decat fizic ca de la 7a sa ajung la 8A+si 8B. De ce spun 7a, pentru ca eu venisem din Romania cu alta dimensiune a cataratului si a gradelor intiparita in minte. Imi aduc aminte de cei care au promovat boulderu in Romania pentru prima data care au avut o abordare foarte corecta si benefica dar care a avut si o mica problema referitoare la ce inseamna gradele. Nu ma refer la subcotare sau supracotare, ma refer la tendinta de a considera grade nesemnificative(pt unii sunt) 6b, 6c de exemplu, ca ceva greu si in perioada aia, din ce imi aduc aminte 7b era ceva f greu de ajuns, nu pt oricine in conditiile in care erau multi cataratori care erau in stare, aveau toate calitatile sa faca 8a de exemplu.
Sa dau un exemplu. Acum 3 ani am facut primul meu 8a la escalada un pic cam tarziu dupa parerea mea.Adica acum 5 ani nu eram mai slab ca acum 3 ani, ba chiar cred ca au fost perioade in care eram mai pregatit fizic.Dar de ce nu am incercat macar un 8a sa vad cum arata, sa imi fac o idee? Pentru ca era o abordare a gradelor gresita, 8a-ul era considerat un grad la care nu putea ajunge oricine, trebuia sa ai o anumita experienta, varsta , muschi, era performanta performantelor...Mi s-a intamplat sa vad pe cineva ca incearca un traseu mai tare decat consideram eu ca poate sa catera si sa zic "ia uite-l ma si p-ala ce incearca, ala nu face 7b si se da pe 8a..."Si cred ca nu sunt singurul care avea o astfel de tendinta.
As mai da un exemplu, Nicholas care a catzarat ceva 8b+uri, care, daca ar fi sa ma iau dupa grad ar fi cam cel mai bun la stanca de pe la noi dar care la plastic(panou) nu e asa bun, sunt multi care se dau mai bine dar nu au rezultate pe masura. Vreau sa spun ca sunt multi care pot catzara mai mult la stanca decat o fac,multi care pot mai mult.Nu vreau sa se inteleaga ca daca sunt bun la panou trebuie sa fiu neaparat la fel de bun si la stanca.Spun de Nicholas pentru ca el nu are complexele romanesti,inca :))
Dar sa revin la mine, am luat-o babeste si am catarat tot ce am gasit acolo mai usor iar primu semn de intrebare mi l-am pus cand am ajuns la un traseu "Gang Bang" cotat 7b+(V8) la care am dat cateva incercari, celelalte mai usoare le facusem flash. Imediat dupa ce l-am facut am intrebat pe mai multi ce grad are ba chiar am intrebat daca sunt siguri de grad(un pic penibil) asta datorita neancrederii in fortele proprii si a necunostintei mele(aveam o alta imagine)
Asta s-a intamplat in primu an in USA, insa am invatat din mers, iar intr-un tarziu, am ajuns sa fac un 8a la sfarsit de sezon. Cred ca altfel ar fi fost situatia si as fi fost mai eficient daca as fi avut macar o directie, o indrumare.
Sper sa ma fi exprimat pe intelesul tuturor, iar prin exemplele date am incercat sa exprim cat mai bine realitatea si nu am avut intentia si nici nu o sa am sa minimalizez meritele unora.
Si cred ca numai printr-un efort comun putem inbunatati lucrurile.
Nu vreau sa dau vina pe cineva, poate un pic pe noi ca nu ne-am creat ocazii sa invatam de la altii mai buni.

Felicitari
Petrescu,Scortea, Amalia, Georgica,Neghi,Oli, Joanta si altii care imi scapa, pentru realizarile lor deloc de neglijat.

Totusi, cred ca puteti si mai mult.

sâmbătă, 27 decembrie 2008

R.M.N.P, Colorado

Dupa cum unii dintre voi stiti, vara asta am fost pentru a doua oara in Colorado, mai precis Estes Park, un orasel turistic la intrarea in Parcul National Muntii Stancosi.
Au fost aproape 3 luni in USA din care aproape 2 saptamani le-am petrecut la Reuniunea Internationala organizata de Clubul Alpin American(reprezentant Clubul Alpin Roman si FRAE)

Dupa licenta,am grabit putin lucrurile si am obtinut invitatia de la Clubul Alpin American cu care m-am prezentat la ambasada pentru interviu,unde, putin surprins cea care m-a intervievat era o americanca care era pasionata de munte si chiar catarase ceva. Asa ca cele cava minute petrecute acolo le-am vorbit despre catarat.Asta s-a intamplat joi 23 iulie iar pe 25 iulie eram in Colorado. Imediat ce am iesit de la interviu am alergat dupa bilet de avion si dupa bani, dar a meritat din plin pentru ca am gasit un bilet last minute foarte avantajos si asta m-a facut sa plec peste cateva ore dupa ce am cumparat biletul, desi inca nu aranjasem nimic in Colorado, nu stiam decat ca merg in Estes Park, insa nu si unde voi sta. Am aterizat in USA fara sa stiu daca am unde sa stau, si putinii bani pe care ii aveam nu erau in nici un caz pe hotel sau chestii d-astea scumpe(care de altfel nu prea sunt pt catzaratori).
Dar s-a rezolvat, am gasit si unde sa stau cu chirie si dupa cateva saptamani am dat de un catzarator din California cu care m-am imprietenit.El isi propusese sa doarma 2 luni cat intentiona sa stea in Co in masina, una deloc mare. Dar am aranjat sa stea unde stateam si eu si chiar a adus-o si pe prietena lui acolo.Asa ca am rezolvat si problema masinii, esentiala acolo pentru a merge la catzarat.
Zona de catarat din RMNP incepe de pe la 3200 m altitudine si ajunge pana pe la 3800, unul din putinele locuri din lume unde poti catzara vara in conditii optime si prin urmare foarte frecventata de cataratorii americani.De multe ori am intalnit greii americani Dave Graham, Daniel Woods si altii si a fost o placere sa stau de vorba cu ei.
Sezonu de catzarat a inceput pt mine cam la 2 saptamani dupa ce am venit, a trebuit sa ma acomodez,sa caut unde voi sta, masina si ceva de munca.Dar s-au rezolvat, iar primul meu traseu notabil a fost Low left Veritas(8a+) catarat la sfarsitul lui august. Am muncit mult la el,miscarile le-am facut din a doua zi insa au fost probleme la iesire, destul de usoara dar destul de inalt bolovanu si cu o aterizare periculoasa.Cred ca in a patra zi am reusit sa ajung la iesire, teoretic traseul e gata, toate miscarile tari sunt trecute dar nu il pot finaliza. Asa ca am mai petrecut 2 zile pana sa il finalizez.Psihicul nu e punctul meu forte si presiunea m-a facut sa stau sa muncesc mai mult traseul.E foarte frustrant si descurajator sa cazi de mai multe ori la final , la o iesire f usoara si sa petreci mai mult timp la un traseu decat consideri tu ca e nevoie.
Insa a meritat, a fost o provocare pentru mine si am simtit ca pot mai mult.

vineri, 26 decembrie 2008

Uite si eu

Pentru ca 2009 bate la usa, voi scrie cate ceva despre ce s-a intamplat in 2008, pe scurt fara sa zabovesc mult.

Primul meu 8A+(V12)
Indian Creek
Primul meu 8B(V13)
Primul concurs castigat
XClimbing


A fost anul cu cele mai mari realizari pentru mine, am trait cateva experiente extraordinare.
O vara de exceptie in Colorado in care mi-am trait pasiunea si dependenta de stanca;este ceva deosebit sa cateri ceva ce pana nu demult credeam ca e imposibil.
Gradele au contat(dificultatea traseului) a fost cea ce m-a tinut motivat, dar la fel de mult a contat dedicarea totala cataratului,progresului, miscarii si mai mult ca nicioadata, dupa 9 ani de catzarat m-am simtit catzarator.

Dar sa trec mai departe...imi propun ca in cele cateva zile care au mai ramas din 2008 sa scriu despre fiecare eveniment la care am participat.

Vreau sa felicit cativa care merita din plin si pe care nu cred ca am apucat:
Totone, pentru concursul organizat.A avut un impact mare in randul catzaratorilor americani, pe unde mergeam eram intrebat de concurs si m-am ales cu o lista de emailuri pentru invitatii. Desigur, a contat foarte mult venirea echipei din USA, mai ales Robinson, care e unul din cei mai buni boulderisti din lume.
Amalia, pentru primul 8a catarat de o romanca, care pentru mine inseamna mult.
Nicolae-Francezu pentru ce a facut in Romania de cand a venit.L-as numi,daca nu se supara Cel mai bun Roman :)

O sa revin si cu stadiul antrenamentului meu, cum ma antrenez si pentru ce.