joi, 17 decembrie 2009

'I'm Alive'

Am revenit...
Dupa aproape o luna de zile plina deevenimente am revenit acasa, Romania-Bucuresti-Ecran Club (sala de escalada) si chiar m-am pus in miscare.

Am inceput sa scriu de ceva timp pe blogul de pe www.catarare.ro, site pe care ne straduim sa il facem sa fie cat mai de folos cu putinta. Este inca in constructie si astept cat mai multe pareri.

duminică, 6 septembrie 2009

The Invincibles



A fost si cea de-a doua editie a concursului de sporturi extreme The Invincibles. Prin multimea de biciclisti si rolleri si-au facut loc si cataratorii. Pentru mine a fost prima participare la acest concurs si tot primul concurs de escalada din ultimii 2 ani cred, la care particip.
Foarte multi cataratori nu au fost, insa au venit mai toti cei care s-au clasat pe locuri fruntase la ultimile concursuri, stiut fiind faptul ca premiile la acest concurs sunt serioase.

Iata si clasamentul cum arata:
1.Ungureanu Daniel
2.Miu Claudiu
3.Petrescu Catalin
4.Corciovei Silviu
5.Maris George

Am fost avertizat ca panoul nu este unul prielnic desfasurarii competitilor, placile panoului erau din fibra de sticla, material complet neaderent, neputand pune prize pe el si seta trasee, singurele modalitati fiind sa delimitezi ce portiuni din volume sa folosesti si sa aplici banda adeziva ca sa faca suprafata aderenta.
A fost un concurs reusit, datorita amenajatorilor care au fost inspirati si au utilizat la maxim ce au avut la dispozitie.
In calificari au fost 2 trasee, singurul care a dat top la ambele fiind Ungureanu. Traseele nu au fost grele, cred ca a contat un pic si mica experienta de anul trecut a celor care au participat, partea finala a traseelor cred ca semana cu cea de anul trecut daca nu chiar aceiasi.

In finala doar eu cu Ungureanu am dat top la ambele trasee, departajarea facandu-se la punctajul din calificare.
Sunt sperante ca la anul sa aduca imbunatatiri structurii de catarare si sa avem o participare mai numeroasa, atat concurenti cat si spectatori.

duminică, 30 august 2009

"Dancer in the dark"



Ieri am finalizat cel mai greu si poate cel mai frumos traseu de escalada pe care m-am dat pana acum. A fost o experienta deosebita, am invatat destule si consider ca sunt la inceput de drum, mai am mult de invatat.
Este o realizare pentru mine, nu neaparat din prisma gradului ci a experientei traite. In ultimul timp am mers aproape saptamanal, de multe ori am gasit traseul ud, cert este ca sunt multumit si recunoscator de ce am invatat si realizat.
E un traseu care te tine in priza, nu ai loc de odihna, abia ai posibilitatea sa bagi mana la magneziu intre miscari. Tin minte ca prima oara cand m-am dat pe el abia faceam miscare cu miscare, acum ajunsesem sa perfectionez fiecare miscare in sensul sa consum cat mai putina energie, asta este unul din secretele catararii.

8b+ a venit dupa doar cateva 8a+ catarate, (fara sa catar 8b) aparent am spune ca poate nu e normal, ca poate ca nu exista experienta necesara sa faci un asa salt, poate unii au dreptate insa eu am o parere un pic diferita, sunt mai optimist de fel si cred ca vor mai fi si la noi realizari mai serioase.

Pentru cineva care practica si boulder si escalada as spune ca acest traseu cotat 8b+ l-as putea compara ca efort depus cu un 8a de boulder, bineinteles cu mici diferente si mentiuni, cam asta am vazut ca e analiza facuta de mai multi, si cum in Romania sunt multi care au catarat destul de tare la boulder exista sperante ca o vor face si la escalada. Pentru mine asta ar fi urmatoarea provocare, sa pot face ceva mai tare si la escalada.

marți, 25 august 2009

Ce am pierdut si ce am castigat.

Sunt fericit!

De mai bine de o luna merg la Tamina la catarat, o zona faina de catarare pentru vara, insa are si cateva aspecte pe care eu nu le-am luat in calcul cand mi-am stabilit traseele prioritare.
Ploo des si bine, iar la prima faleza unde sunt multe trasee tari apa se infiltreaza si stanca ramane uda pana la o saptamana dupa o ploaie serioasa.S-a intamplat sa merg acolo 3 saptamani la rand si sa gasesc traseele ude.

Weekendul trecut am gasit traseul la care aveam plan, uscat, insa nu a iesit asa cum mi-am dorit, in sensul ca nu am finalizat traseul. Am fost foarte aproape de finalizare, insa a lipsit ceva.
Nu aveam planificat sa fac escalada anul asta, programul meu de antrenament a fost centrat pe boulder si prin urmare nu am acordat mare atentie andurantei, nu a fost suficient ce am facut.


Vin si spun acum importanta celor 3 componente ale antrenamentului fizic pentru catarare:
FORTA
REZISTENTA IN REGIM DE FORTA
ANDURANTA

Pntru mine a fost un salt urias cand am acceptat importanta fiecareia dintre ele si cand am inceput sa le lucrez pe fiecare in parte separat in cadrul unui program de antrenament.
Fie ca faci numai boulder sau numai escalada, nu se poate una fara alta, bineinteles adaptate in fuctie de obieciv.
Daca vei face numai Forta, nu vei avea probleme in a dezlega pasii traseelor dar te vei umfla si vei avea problema in a lega traseul, daca vei face numai anduranta nu te vei umfla, dar vei intampina probleme in a face pasii grei intalniti in traseu, iar daca te axezi numai pe forta in regim de rezistenta nu vei imbunatati nici una dintre ele. Nici una din cele trei componente nu substituie pe cealalta, si nu trebuie confundate si amestecate.

O sa scriu un pic pe scurt ce inseamna fiecare fara sa intru in detalii tehnice.
Antrenamentul de Forta se face la intensitate mare aproape de 100%, volum mic, se lucreaza maximal si se pune accent pe calitate nu cantitate.
Exemplu:un traseu de boulder de 3 mutari la limita sau 1-4-7 la campus board

Rezistenta in regim de forta (ANAEROBA) energia necesara este produsa in lipsa oxigenului.Antrenamentul se bazeaza pe exercitii de intensitate mare(60-70%) dar nu maxim
Exemplu:legarea a 3 trasee de boulder, aproximativ 20 miscari , nu ai posibilitatea sa te relaxezi(scuturat mana, oprire pt odihna)

Anduranta(rezistenta aeroba) exercitii la intensitate mica dar volum mare.
Ture pe trasee usoare de escalada sau circuite lungi, ideea este sa stai cat mai mult pe panou.

Cronometrul nu trebuie sa lipseasca de la antrenament.

Mult succes!!

marți, 11 august 2009

SOY ESCALADOR










Sunt catarator.



Fac escalada.





Desi am spus cu ceva timp in urma ca nu voi mai pune coarda in gura prea curand, iata ca m-am reapucat de escalada. Aveam planificat sa fac numai boulder anul asta, dar pentru ca nu am mai plecat in Colorado am hotarat intr-un tarziu, incet, incet, timid, sa iau sfoara in mana si sa catar.



Cred ca anu asta s-au strans vreo 7 zile de catarare la faleza, foarte putin, dar voi incepe serios sa ma catzar la stanca. Este stiut faptul ca sunt catarator de sala, am catarat foarte putin la stanca, singura perioada cand am catarat serios a fost vara trecuta in colorado, in rest, PLASTIC.


M-am antrenat foarte mult anul asta, iar cand ar fi trebuit sa "culeg roadele muncii", m -am accidentat la deget si la picior; da am revenit mai puternic zic eu ... :)


Sunt multe de spus, las si pentru zilele urmatoare...

Ea este TAMINA.


Zona in care m-am reapucat de escalada.

Traseele "puternice" si proiectele de acolo m-au facut sa mi le trec in plan.

Primul traseu care trebuie sa iasa este "Dancer in the dark" catarat in premiera de Nicolas anu trecut.

La iesirea de sambata trecuta am catarat "Mon Amis" un 8a/8a+ cu 3 miscari de boulder la intrare.

Din pacate " Dancerul" era ud de sus pana jos si cred ca o sa dureze ceva pana se usuca.



Am sa verific joi :)






duminică, 28 decembrie 2008

Grade, abordare, complexe

Pentru mine a fost un progres imens de abordare(vroiam sa zic mentalitate) mai mult decat fizic ca de la 7a sa ajung la 8A+si 8B. De ce spun 7a, pentru ca eu venisem din Romania cu alta dimensiune a cataratului si a gradelor intiparita in minte. Imi aduc aminte de cei care au promovat boulderu in Romania pentru prima data care au avut o abordare foarte corecta si benefica dar care a avut si o mica problema referitoare la ce inseamna gradele. Nu ma refer la subcotare sau supracotare, ma refer la tendinta de a considera grade nesemnificative(pt unii sunt) 6b, 6c de exemplu, ca ceva greu si in perioada aia, din ce imi aduc aminte 7b era ceva f greu de ajuns, nu pt oricine in conditiile in care erau multi cataratori care erau in stare, aveau toate calitatile sa faca 8a de exemplu.
Sa dau un exemplu. Acum 3 ani am facut primul meu 8a la escalada un pic cam tarziu dupa parerea mea.Adica acum 5 ani nu eram mai slab ca acum 3 ani, ba chiar cred ca au fost perioade in care eram mai pregatit fizic.Dar de ce nu am incercat macar un 8a sa vad cum arata, sa imi fac o idee? Pentru ca era o abordare a gradelor gresita, 8a-ul era considerat un grad la care nu putea ajunge oricine, trebuia sa ai o anumita experienta, varsta , muschi, era performanta performantelor...Mi s-a intamplat sa vad pe cineva ca incearca un traseu mai tare decat consideram eu ca poate sa catera si sa zic "ia uite-l ma si p-ala ce incearca, ala nu face 7b si se da pe 8a..."Si cred ca nu sunt singurul care avea o astfel de tendinta.
As mai da un exemplu, Nicholas care a catzarat ceva 8b+uri, care, daca ar fi sa ma iau dupa grad ar fi cam cel mai bun la stanca de pe la noi dar care la plastic(panou) nu e asa bun, sunt multi care se dau mai bine dar nu au rezultate pe masura. Vreau sa spun ca sunt multi care pot catzara mai mult la stanca decat o fac,multi care pot mai mult.Nu vreau sa se inteleaga ca daca sunt bun la panou trebuie sa fiu neaparat la fel de bun si la stanca.Spun de Nicholas pentru ca el nu are complexele romanesti,inca :))
Dar sa revin la mine, am luat-o babeste si am catarat tot ce am gasit acolo mai usor iar primu semn de intrebare mi l-am pus cand am ajuns la un traseu "Gang Bang" cotat 7b+(V8) la care am dat cateva incercari, celelalte mai usoare le facusem flash. Imediat dupa ce l-am facut am intrebat pe mai multi ce grad are ba chiar am intrebat daca sunt siguri de grad(un pic penibil) asta datorita neancrederii in fortele proprii si a necunostintei mele(aveam o alta imagine)
Asta s-a intamplat in primu an in USA, insa am invatat din mers, iar intr-un tarziu, am ajuns sa fac un 8a la sfarsit de sezon. Cred ca altfel ar fi fost situatia si as fi fost mai eficient daca as fi avut macar o directie, o indrumare.
Sper sa ma fi exprimat pe intelesul tuturor, iar prin exemplele date am incercat sa exprim cat mai bine realitatea si nu am avut intentia si nici nu o sa am sa minimalizez meritele unora.
Si cred ca numai printr-un efort comun putem inbunatati lucrurile.
Nu vreau sa dau vina pe cineva, poate un pic pe noi ca nu ne-am creat ocazii sa invatam de la altii mai buni.

Felicitari
Petrescu,Scortea, Amalia, Georgica,Neghi,Oli, Joanta si altii care imi scapa, pentru realizarile lor deloc de neglijat.

Totusi, cred ca puteti si mai mult.

sâmbătă, 27 decembrie 2008

R.M.N.P, Colorado

Dupa cum unii dintre voi stiti, vara asta am fost pentru a doua oara in Colorado, mai precis Estes Park, un orasel turistic la intrarea in Parcul National Muntii Stancosi.
Au fost aproape 3 luni in USA din care aproape 2 saptamani le-am petrecut la Reuniunea Internationala organizata de Clubul Alpin American(reprezentant Clubul Alpin Roman si FRAE)

Dupa licenta,am grabit putin lucrurile si am obtinut invitatia de la Clubul Alpin American cu care m-am prezentat la ambasada pentru interviu,unde, putin surprins cea care m-a intervievat era o americanca care era pasionata de munte si chiar catarase ceva. Asa ca cele cava minute petrecute acolo le-am vorbit despre catarat.Asta s-a intamplat joi 23 iulie iar pe 25 iulie eram in Colorado. Imediat ce am iesit de la interviu am alergat dupa bilet de avion si dupa bani, dar a meritat din plin pentru ca am gasit un bilet last minute foarte avantajos si asta m-a facut sa plec peste cateva ore dupa ce am cumparat biletul, desi inca nu aranjasem nimic in Colorado, nu stiam decat ca merg in Estes Park, insa nu si unde voi sta. Am aterizat in USA fara sa stiu daca am unde sa stau, si putinii bani pe care ii aveam nu erau in nici un caz pe hotel sau chestii d-astea scumpe(care de altfel nu prea sunt pt catzaratori).
Dar s-a rezolvat, am gasit si unde sa stau cu chirie si dupa cateva saptamani am dat de un catzarator din California cu care m-am imprietenit.El isi propusese sa doarma 2 luni cat intentiona sa stea in Co in masina, una deloc mare. Dar am aranjat sa stea unde stateam si eu si chiar a adus-o si pe prietena lui acolo.Asa ca am rezolvat si problema masinii, esentiala acolo pentru a merge la catzarat.
Zona de catarat din RMNP incepe de pe la 3200 m altitudine si ajunge pana pe la 3800, unul din putinele locuri din lume unde poti catzara vara in conditii optime si prin urmare foarte frecventata de cataratorii americani.De multe ori am intalnit greii americani Dave Graham, Daniel Woods si altii si a fost o placere sa stau de vorba cu ei.
Sezonu de catzarat a inceput pt mine cam la 2 saptamani dupa ce am venit, a trebuit sa ma acomodez,sa caut unde voi sta, masina si ceva de munca.Dar s-au rezolvat, iar primul meu traseu notabil a fost Low left Veritas(8a+) catarat la sfarsitul lui august. Am muncit mult la el,miscarile le-am facut din a doua zi insa au fost probleme la iesire, destul de usoara dar destul de inalt bolovanu si cu o aterizare periculoasa.Cred ca in a patra zi am reusit sa ajung la iesire, teoretic traseul e gata, toate miscarile tari sunt trecute dar nu il pot finaliza. Asa ca am mai petrecut 2 zile pana sa il finalizez.Psihicul nu e punctul meu forte si presiunea m-a facut sa stau sa muncesc mai mult traseul.E foarte frustrant si descurajator sa cazi de mai multe ori la final , la o iesire f usoara si sa petreci mai mult timp la un traseu decat consideri tu ca e nevoie.
Insa a meritat, a fost o provocare pentru mine si am simtit ca pot mai mult.